DIPÓL s. m. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. (< fr. dipôle) Vezi definitia »

APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit; care aprține apiculturii, privitor la apicultură. – Din fr. apicole. Vezi definitia »

PRISTÓL, pristoluri, s. n. Masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener. altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. Vezi definitia »

ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv). Vezi definitia »

HIDROSÓL s. n. soluție coloidală în care mediul de dispersie este apa. (< fr. hydrosol) Vezi definitia »