gîrlă (gîrle), s. f. – 1. Braț de rîu. – 2. Apă mică. Bg. gărlo (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Conev 9; DAR). – Der. gîrlan, s. m. (copil hoinar). – Cf. gîrlici, gîrliță. Vezi definitia »

ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. Vezi definitia »

BALISTÍTĂ s. f. Pulbere de azvârlire fără fum, cu o flacără vie, strălucitoare. (< fr. balistite) Vezi definitia »

puricarníță, puricarníțe, s.f. (reg.) iarbă-roșie. Vezi definitia »

năprăválă, năprăvále, s.f. (reg.) 1. boală de vite (cu frisoane). 2. vreme rea, cu vijelie. 3. om năprasnic. Vezi definitia »