PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoures. Vezi definitia »

sólniță (-țe), s. f. – Vas mic cu sare. Bg., sb., slov. solnica (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 347; Conev 64). Vezi definitia »

MICROCARIÉRĂ s. f. carieră¹ de mici proporții. (< micro¹- + carieră) Vezi definitia »

LÚPĂ s. f. 1. instrument optic dintr-o lentilă convergentă, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscripțiilor etc. 2. (metal.) lentilă (2). 3. umflătură apărută sub piele. ◊ excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. (< fr. loupe) Vezi definitia »

cúrsă (cúrse), s. f. – 1. Ambuscadă. – 2. Capcană, șiretenie, viclenie, uneltire. Part. de la vb. cure „a fugi”, în forma sa f. Evoluția semantică de la „a fugi”, la „a fugi după cineva, a încolți” și de aici la „a vîna, a captura” este normală, cf. fr. chasser, care păstrează încă cele două sensuri. Cursă apare din sec. XVI cu sensul de „ambuscadă”, cf. lat. med. cursa „incursiune”. Totuși, se consideră în general ca etimon al rom. cuvîntul alb. kurthe (Meyer 216; Philippide, II, 711) și indirect tc. kurs „disc” (Șeineanu, II, 149), ipoteză puțin probabilă, cf. Rosetti, II, 115. După Diculescu, Elementele, 464, din gr. ϰυρτία „grilaj.” – Der. cursar, s. m. (meșter care face capcane). Dacă der. pe care o propunem este exactă, alb. trebuie să provină din rom. Vezi definitia »