FLÁMĂ s.f. (Rar) Flacără. [Cf. fr. flamme, lat. flamma]. Vezi definitia »

maníță (-țe), s. f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manșon” (Scriban). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ciovícă (-ce), s. f. – 1. Pasăre (Strix passerina). – 2. Nagîț (Vannellus cristatus). Creație expresivă, care urmărește să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creație este proprie rom. (DAR) sau vreunei limbi sl., cf. slov. čovik „bufniță,” mag. csuvika „bufniță”, (Cihac, II, 56; Skok 72); cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 și DAR cred că este vorba de o onomat. proprie rom. Vezi definitia »

ZGÚRĂ s.f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri Vezi definitia »

AOLÍCĂ interj. (Pop.) Exclamație care exprimă o ușoară părere de rău sau o mustrare blândă. – Din aoleu + suf. -ică. Vezi definitia »