blenorée s. f., art. blenoréea, g.-d. blenorée, art. blenoréei; pl. blenorée Vezi definitia »

MORACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante apetale din regiunile calde, cuprinzând dudul, smochinul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. [< fr. moracées]. Vezi definitia »

UTERORÉE s. f. scurgere uterină. (< fr. utérorhée) Vezi definitia »

-DICÉE elem. „justiție”. (< fr. -dicée, cf. gr. dike) Vezi definitia »

EPOPÉE s.f. Specie epică în versuri de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice legendare sau istorice de o deosebită însemnătate pentru viața unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare. ♦ Șir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase. [Pron. -pe-e. / < fr. épopée, it. epopea, cf. gr. epopoiia < epos – poem, poiein – a face]. Vezi definitia »