Definita cuvantului scâlcietură
SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scâlcietură
TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă. Vezi definitia »
horeálă, horéli, s.f. (reg.) strânsul sau risipitul fânului în hore (poloage). Vezi definitia »
MINICRÓNICĂ, minicronici, s. f. Cronică scurtă; (franțuzism) cronichetă. – Mini1- + cronică. Vezi definitia »
ARHITECTÚRĂ, s. f. Știința și arta de a proiecta și construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri. ♦ Felul în care este construit sau alcătuit ceva. – Din fr. architecture, lat. architectura. Vezi definitia »
MINITÉMĂ s.f. Temă de mică însemnătate. [Et. incertă]. Vezi definitia »