Definita cuvantului scâncit
SCÂNCÍT2, -Ă, scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scâncit
ÎNȚELENÍT, -Ă, înțeleniți, -te, adj. 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. 2. Fig. Încremenit, împietrit, nemișcat. – V. înțeleni. Vezi definitia »
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui. Vezi definitia »
MĂIESTRÍT, Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. măiestru (1). [Pr.: mă-ies-] – V. Măiestri. Vezi definitia »
SĂRÍT1 s. n. Acțiunea de a sări; săritură. – V. sări. Vezi definitia »
EBONÍT s. n. v. ebonită. Vezi definitia »