Definita cuvantului scânteie
SCÂNTÉIE, scântei, s. f. 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei). A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul. ♦ P. ext. Lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire. 2. Fig. Fapt în aparență neînsemnat care declanșează o acțiune, un sentiment etc. 3. Fig. Părticică neînsemnată din ceva; fărâmă, pic. O scânteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (înv.) schintéie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scânteie
tilnoáie s.f. (reg.) chinga hamului, care trece peste pieptul calului; presen. Vezi definitia »
TOPOCLIMATOLOGÍE s.f. Ramură a climatologiei care studiază elementele meteorologice din imediata apropiere a solului. [Cf. gr. topos – loc, klima – climă, logos – știință]. Vezi definitia »
ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s. f.] – Fr. argumentation (lat. lit. argumentatio, -onis). Vezi definitia »
COLOTOMÍE s.f. (Med.) Secționarea operatorie a colonului. [Gen. -iei. / < fr. colotomie]. Vezi definitia »
ENERGÍE s.f. 1. Capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o altă acțiune echivalentă. 2. Forță, putere, vigoare, tărie. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. [Gen. -iei. / < fr. énergie, it. energia, cf. gr. energeia – activitate]. Vezi definitia »