METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique. Vezi definitia »

ANTIHELMÍNTIC, -Ă adj., s. n. vermifug. (< fr. antihelmintique) Vezi definitia »

HIPNAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la stările care conduc la somn, intermediare între veghe și somn. [< fr. hypnagogique, cf. gr. hypnos – somn, agogos – care conduce]. Vezi definitia »

pohótnic, pohótnici, s.m. (reg.) piatră de moară. Vezi definitia »

DIZARMÓNIC, -Ă adj. 1. (muz.) lipsit de armonie. ◊ (despre o sală) lipsită de rezonanță, cu rezonanță proastă. 2. care prezintă dizarmonie (2). 3. (fig.) discordant, neplăcut. (< fr. dysharmonique, it. disarmonico) Vezi definitia »