Definita cuvantului tora
TÓRA s.f. a. Nume dat de evrei legii lui Moise și Pentateuhului care o conține. b. 1. Cele cinci cărți ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor și judecăților conținute în scriptura evreiască, în celelalte scrieri sfinte și în tradiția orală. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit în sinagogă la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = îndrumare, învățătură, doctrină; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arăta, a indica; a conduce, a instrui, a învăța (pe cineva); formă factitivă (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvârli) [def. b. MW, et. TLF]
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tora
înfirá, înfiréz, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înșira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga ața în ac. Vezi definitia »
PREPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) pregăti. [P.i. prepár. / < fr. préparer, cf. lat. praeparare]. Vezi definitia »
COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare. Vezi definitia »
DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Des1- + [îm]povăra. Vezi definitia »
ȘAMBRÁ vb. tr. a ține vinul la temperatura camerei pentru a fi servit. (< fr. chambrer) Vezi definitia »