știc, ștícuri, s.n. (reg.) 1. băț. 2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă. 3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră. Vezi definitia »

stolétnic, stolétnici, s.m. (reg.) 1. numele mai multor specii de aloe. 2. nume de plantă: talpa-ursului. 3. nume de plantă: vâsc. 4. nume de plantă: limba soacrei. Vezi definitia »

APOFTEGMÁTIC, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de apoftegmă. [< fr. apophtegmatique]. Vezi definitia »

MEDIÚMNIC, -Ă adj. propriu pentru medium. (< fr. médiumnique) Vezi definitia »

NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos]. Vezi definitia »