Definita cuvantului scârțâitor
SCÂRȚÂITÓR, -OÁRE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2. 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitór, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scârțâitor
DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor. Vezi definitia »
OVIPOZITÓR s. n. extremitate a oviductului prin care insectele își depun ouăle; oviscapt. (< fr. ovipositor) Vezi definitia »
abductór adj. m., pl. abductóri; f. sg. și pl. abductoáre Vezi definitia »
PĂCĂLITÓR, -OÁRE, păcălitori, -oare, adj. Care păcălește. – Păcăli + suf. -tor. Vezi definitia »
filor, filori s. m. v. filator. Vezi definitia »