MÍRE, miri, s. m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – Cf. alb. mirë „bun”. Vezi definitia »

DEGREVÁRE s. f. reducere, anulare a unei creanțe (taxe, impozite etc.). (după fr. dégrévement) Vezi definitia »

FAVORIZÁRE s.f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. ◊ Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). [< favoriza]. Vezi definitia »

INSUBORDONÁRE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination) Vezi definitia »

AUTODEZVOLTÁRE s. f. Creștere, dezvoltare prin sine, de la sine. – Din auto¹- + dezvoltare. Vezi definitia »