INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus. Vezi definitia »

-LÍT² Element secund de compunere savantă, cu semnificația „piatră”. [< fr. -lithe, it. -lito, cf. gr. lithos]. Vezi definitia »

CERARGIRÍT s.n. Clorură de argint naturală, folosită ca minereu de argint. [< fr. cérargyrite]. Vezi definitia »

ELECTROLÍT, electroliți, s. m. Compus chimic care, prin dizolvare sau prin topire, se disociază, scindându-se în ioni, și care conduce curentul electric prin transportul acestor ioni. – Din fr. électrolyte. Vezi definitia »

ACTINOLÍT s. n. piatră strălucitoare verde, cu cristale alungite radiale. (< fr. actinolithe) Vezi definitia »