REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente) Vezi definitia »

DEFECÁNT s.m. Reactiv chimic care are proprietatea de a precipita albuminele din soluții. [Pl. -nți. / cf. fr. déféquant]. Vezi definitia »

PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu]. Vezi definitia »

VAGINÁNT, -Ă adj. (despre bractee, frunze, pețiol) care formează o teacă în jurul organului axial. (< fr. vaginant) Vezi definitia »

PLENIPOTÉNT, plenipotenți s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis. Vezi definitia »