CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. 2. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). – Din fr. censeur, lat. censor. Vezi definitia »

STABILIZATÓR, -OÁRE I. adj. care stabilizează, care dă stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilațiile unei nave. 3. aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. 4. dispozitiv automat care contribuie la menținerea constantă a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de mișcările acestuia. III. s. m. substanță care se adaugă unei soluții coloidale, unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur) Vezi definitia »

CONIDIOFÓR s.m. Hifă sporiferă pe care se formează conidiile. [Pron. -di-o-. / < fr. conidiophore]. Vezi definitia »

CALCINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la calcinarea minereurilor. [< calcina + -tor]. Vezi definitia »

INFORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care procură, dă informații. 2. Mesager (2) [în DN]. // adj. Care furnizează informații. [Cf. fr. informateur]. Vezi definitia »