sléme s.f. (reg.) 1. stâlp de lemn sau de bârnă, par, prăjină, scândură etc. folosite în diferite lucrări de construcție (la casele și acareturile țărănești). 2. schelăria podului unei case. 3. (în forma: slemn) loc îngrădit. 4. culme a unui deal. 5. linie de despărțire a apelor pe coama unui deal. 6. paiele de pe vârful caselor acoperite cu snopi. Vezi definitia »

scréme (-m, -mút), vb. refl. – 1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naște). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. Lat. exprimĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 728; Pușcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puțin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicația cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s. n. (efort, încordare). Vezi definitia »

Nume dat insectelor cu patru aripi si a color larvă este o omidă â?? specie dăunătoare Vezi definitia »

SUPUȘÍME s. f. (Rar) Totalitatea supușilor (II). – Supus + suf. -ime. Vezi definitia »

STUDENȚÍME s.f. Totalitatea studenților; mulțime de studenți. [< student (pl. studenți) + -ime]. Vezi definitia »