HOMEOTELEÚTĂ s. f. figură de sintaxă poetică, constând în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. (< fr. homéotéleute) Vezi definitia »

cráflă (cráfle), s. f. – Gogoașă, produs de patiserie. – Var. crafnă, croafănă. Germ. Krapfen (DAR). Vezi definitia »

BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Din bocăni + suf. -eală. Vezi definitia »

EPIGRÁMĂ s. f. 1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria. 3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. épigramme, lat. epigramma) Vezi definitia »

présură¹, présure, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile care se leagă la unul din capete și se așază pe vârful clăii de fân; martac, panză, păuză. Vezi definitia »