Subiect de drept ce, în calitate de titular al unui drept real (de proprietate sau de folosință) asupra unor bunuri ori în calitate de executant al unor activități economice sau de prestator a unor servicii publice, obiect al contractului de concesiune, transmite, prin efectul acestui contract, altui subiect de drept (numit concesionar) spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, facultatea de a exploata acele bunuri și, respectiv, de a îndeplini acele activități economice sau servicii publice. Concedentul se obligă prin contractul de concesiune să pună la dispoziția concesionarului, la data începerii concesiunii, inventarul complet, liber de orice sarcini și să răscumpere de la acesta plusurile valorice care apar la expirarea contractului conform celor stabilite prin caietul de sarcini. Vezi definitia »

CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. (Livr.) Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect. Vezi definitia »

obiect cultural folosit de studenti Vezi definitia »

COMPÁCT s.n. Numele unor anumite convenții făcute cu papa (mai ales pentru repartizarea beneficiilor) sau al unor acte care emanau de la papă. [< lat. compactus, fr. compact]. Vezi definitia »

DIRÉCT, -Ă I. adj. 1. care duce de-a dreptul la țintă, drept, fără ocoluri. ♦ în linie ~ă = din tată în fiu. 2. imediat, nemijlocit, fără intermediar. ♦ vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declarație; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă. II. adj., adv. (care are loc) fără ascunzișuri, fățiș, drept. III. adv. 1. fără înconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea (sau descreșterea) uneia de un număr de ori provoacă creșterea (respectiv descreșterea) celeilalte de același număr de ori. IV. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte. (< fr. direct, lat. directus) Vezi definitia »