TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei părți prinse cu balamale (cele laterale închizându-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise, ca într-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei, puncte sau articole ale uneia și aceleiași teorii, dogme etc. [Pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos]. Vezi definitia »

NOMOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la nomograme. [< fr. nomographique]. Vezi definitia »

HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique. Vezi definitia »

DISPÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dispepsie. (< fr. dyspeptique) Vezi definitia »

JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. Vezi definitia »