plocád, plocáde, s.n. (reg.) v. pocladă. Vezi definitia »

brad (-zi), s.m. – 1. Arbore din familia pinaceelor, Abies pectinata. – 2. Plantă, Hippuris vulgaris. – Mr., megl. brad. Origine necunoscută. Este vorba probabil de un cuvînt provenit din substratul, posibil alpin, avînd în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Cf. numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținînd aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade. Este considerat în general drept autohnton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din alb. breth (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza alb., Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pl. brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. După Lahovary 315, este cuvîntul anterior limbilor indo-europenilor. Der. brădancă, s.f. (fată sau femeie rudă a miresei); brădar, s.m. (flăcău care duce bradul de nuntă, sau care joacă jocul acestuia); brădet, s.n. (pădure de brazi); brădiș, s.n. (pădure de brazi); brădișoară, s.f. (specie de ieruncă, Tetrao bonasia); brădișor, s.m. (brad mic; plantă, Iuniperus communis; plante care prin aspectul lor amintesc de cel al bradului, Lycopodium Selago, Lycopodium annotinum, Equisetum arvense, Equisetum maximum); brădoaie, s.f. (albie, copaie); brăduleț, s.m. (brad mic; gogoașă care se servește de ziua Sfîntului Toader, cînd tinerii se leagă prin frăție de cruce, cf. frăție). Vezi definitia »

ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică, alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus. Vezi definitia »

sad (sáduri), s. n. – 1. Răsad. – 2. Pepinieră. – 3. Viță nouă. – 4. Cultură, plantă de cultură. – Var. Trans. sadă. Sl. sadŭ „plantă” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 322; Conev 42), cf. sb., cr., sad „răsad”. Der. din lat. sata (Diez, Gramm., I, 211) nu este posibilă. – Der. sădi, vb. (a planta), din sl. saditi; sadină, s. f. (plantă, Andropogon gryllus), din sl. sadina „plantație”; sadniță, s. f. (Banat, răsad), din sb. sadnica; răsad, s. n. (marcotă, lăstar, mlădiță, vlăstar), din bg., sb. ra(z)sad (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Conev 74); răsădi, vb. (a transplanta, a marcota), din bg., sb. ra(z)saditi; răsadniță, s. f. (loc cu răsaduri, pepinieră), cf. sb. razsanica; presădi, vb. (a marcota, a planta), din sl. presaditi; prisădi, vb. (a planta), din sl. prisaditi. Vezi definitia »

MICROFARÁD, microfarazi, s. m. Unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu o milinionime de farad. – Din fr. microfarad. Vezi definitia »