PRĂPĂDÉNIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie. Vezi definitia »

METALURGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la elaborarea aliajelor. 2. tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor, precum și a prelucrării lor în semifabricate. (< fr. métallurgie) Vezi definitia »

ALOPATÍE s. f. Tratament medical constând în administrarea unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte contrare simptomelor caracteristice bolii care trebuie tratată. – Din fr. allopathie. Vezi definitia »

CEAPRĂZĂRÍE², ceaprăzării, s. f. 1. Prăvălie în care se vând ceaprazuri (1) sau, p. ext., chipie sau alte obiecte de uniformă (militară). 2. Diferite feluri de ceaprazuri (1). – Ceapraz + suf. -ărie. Vezi definitia »

ADÍȚIE s. f. 1. (Chim.) Adăugare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adiție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma unor excitații succesive; sumație. 3. (Mat.) Adunare. – Din fr. addition, lat. additio. Vezi definitia »