PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime) Vezi definitia »

multezím, multezími, s.m. (înv.) persoană care lua în arendă veniturile statului. Vezi definitia »

POFTÍM interj. Formulă de politețe care se folosește: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, ține; b) pentru a invita o persoană să vină sau să se așeze undeva; pentru a îndemna la acțiune; c) (adesea precedat de exclamația „ei”) pentru a exprima indignare, ciudă, reproș, nemulțumire, necaz, revoltă etc.; asta-i bună, na, uite. – Din pofti. Vezi definitia »

ANTROPONÍM s.n. Antroponimic. [Cf. fr. anthroponyme]. Vezi definitia »

omonim Vezi definitia »