MAGNÉZIC, -Ă adj. Care conține magneziu; magnezian. [< fr. magnésique]. Vezi definitia »

ELECTROCINÉTIC, -Ă s. f. referitor la electrocinetică. II. s. f. ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. (< fr. électrocinétique) Vezi definitia »

ANAEROBIÓTIC, -Ă adj. anaerob; anoxibiotic. (< fr. anaérobitique) Vezi definitia »

TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ◊ tablou din trei părți prinse cu balamale pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzând aceleași indicații, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o țară străină. 3. (fig.) ansamblu din trei părți distinctive. (< fr. triptyque) Vezi definitia »

a se face mic expr. (pop.) a-i fi frică, a fi timorat. Vezi definitia »