Definita cuvantului sertar
SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sertar
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar. Vezi definitia »
GLOMERULÁR, -Ă, glomerulari, -e, adj. Care aparține glomerulelor, privitor la glomerule, format din glomerule, cu glomerule. – Glomerulă + suf. -ar. Vezi definitia »
CIUNGÁR, ciungari, s. m. (Reg.) Copac ce crengile (sau cu vârful) retezate. – Din ciung + suf. -ar. Vezi definitia »
coșar, coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei. Vezi definitia »
PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire. Vezi definitia »