căuzáș, căuzáși, s.m. (înv.) 1. partizan al unei cauze secrete; conspirator, revoluționar. 2. participant la revoluția din 1848 în Țara Românească. 3. persoană din același partid; om care apără aceeași cauză; pricinaș. Vezi definitia »

cărțáș, cărțáși, s.m. (reg.) 1. îngrijitorul scriptelor comunale; secretarul comunal. 2. jucător de cărți; cartofor, cărțar. Vezi definitia »

ciuéș, -ă, adj. (reg.) șuchiat, tehui, deșucheat, nebunatic. Vezi definitia »

GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei¹. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. Vezi definitia »

ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) Fără nici un rezultat; neizbutit. ♢ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabráș, -ă adj.] – Tc. abraș. Vezi definitia »