ELEVÁȚIE s. f. 1. înălțime morală, rafinament, distincție. 2. reprezentare grafică, la scară, a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc. 3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului. (< fr. élévation, lat. elevatio) Vezi definitia »

REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie. Vezi definitia »

astinomíe (astinomíi), s. f. – Poliția urbană din București, creată în timpul ocupației rusești din 1807-12, paralel cu cea numită agie, și condusă de patru boieri de primă categorie; a fost reintrodusă în 1820-1. Ngr. ἀστυνωμία. Vezi definitia »

MODULÁȚIE s. f. 1. modificare a amplitudinii frecvenței sau fazei unei oscilații armonice. 2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate în alta; serie de inflexiuni corespunzătoare unei emisiuni vocale. (< fr. modulation, lat. modulatio, it. modulazione) Vezi definitia »

DENDROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea arborilor. – Din fr. dendrologie. Vezi definitia »