Definita cuvantului sfârșit
SFÂRȘÍT1 s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfârșit
TETRAEDRÍT s. n. Minereu de cupru și argint. – Din fr. tétraédrite. Vezi definitia »
deosebit de frumos (fr.) Vezi definitia »
SEMISAPROFÍT, -Ă adj. (Despre plante autotrofe sau parazite) Care se nutrește parțial și cu substanțe organice moarte. [Et. incertă]. Vezi definitia »
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avenit (< fr. avenu). Vezi definitia »
JADEÍT s. n. jad verzui sau albicios, cu luciu sticlos, folosit în arta decorativă. (< fr. jadéite) Vezi definitia »