Definita cuvantului sfârșit
SFÂRȘÍT1 s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfârșit
HEMATOCRÍT s.n. (Med.) Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. [Pl. -te. / < fr. hématocrite, cf. gr. haima – sânge, krites – care alege]. Vezi definitia »
PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Întunecat, mohorât. ♦ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. – V. plumbui. Vezi definitia »
wolframít (minereu de wolfram) s. n. Vezi definitia »
TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli. Vezi definitia »
VULCANÍT s. n. 1. rocă efuzivă. 2. ebonit, cauciuc vulcanizat. (< fr. volcanite) Vezi definitia »