NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv). Vezi definitia »

REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiat. – V. remaia. Vezi definitia »

CONTRAPROPÚNERE s. f. propunere în opoziție cu alta. (după fr. contre-proposition) Vezi definitia »

SPECIALIZÁRE, specializări, s. f. Acțiunea de a (se) specializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] Vezi definitia »

ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. Vezi definitia »