irmilíc (irmilíci), s. m. – Înv., monedă turcească de argint, care valora la început 20 de piaștri. – Megl. irmiloc. Tc. irmilik (Șeineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc. irmi „douăzeci”, cf. bg. irmilik. Este cuvînt identic cu icosar. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ORGIÁSTIC, -Ă, orgiastici, -ce, adj. (Livr.) Orgiac; fíg. extraordinar. [Pr.: -gi-as-] – Din fr. orgiastique. Vezi definitia »

PALEOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la paleogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază resturile fosile. (< fr. paléogénétique) Vezi definitia »

ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. Vezi definitia »

EMPÁTIC, -Ă, empátici, -e, adj. Care implică, produce, este caracterizat de sau bazat pe empatie. (cf. fr. empathique, engl. empathic) [MW] Vezi definitia »