BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique. Vezi definitia »

MONOPÓDIC, -Ă adj. Monopod, monopodial. [Cf. it. monopodico]. Vezi definitia »

PANGERMÁNIC, -Ă adj. Pangermanist. [< fr. pangermanique]. Vezi definitia »

SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique) Vezi definitia »

MALÁRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de malarie. (< it. malarico) Vezi definitia »