MĂIESTRÍT, Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. măiestru (1). [Pr.: mă-ies-] – V. Măiestri. Vezi definitia »

NĂTÂNGÍT, -Ă, nătângiți, -te, adj. (Rar) Încăpățânat; îndârjit. – V. nătângi. Vezi definitia »

INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus. Vezi definitia »

DEZLIPÍT, -Ă, dezlipiți, -te, adj. (Despre obiecte lipite, prinse, fixate strâns de altele) Desfăcut, desprins, cu lipitura stricată. – V. dezlipi. Vezi definitia »

SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ. Vezi definitia »