URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș. Vezi definitia »

ciocănáș², ciocănáși, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei. Vezi definitia »

potáș s. m. – Potasă, carbonat de potasiu. Germ. Pottasche. Înv., introdus în sec. XVIII, cînd se exportau mari cantități în Anglia și Olanda, sub formă de cenușă de stejar. Este dubletul lui potasă, s. f. din fr. potasse și al lui potasiu, s. m., din fr. potassium. Vezi definitia »

ștélmaș, ștélmașuri, s.n. (reg.) 1. colțar cu limbă. 2. (în forma: ștelmos) zgârieci (instrument pentru tras linii paralele). Vezi definitia »

șoimuláș, șoimuláși, s.m. (reg.) șoimișor, șoimuleț, șoimulean. Vezi definitia »