léurdă s. f. – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul alb. hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; după Scriban, în legătură cu lat. luridus. Der. par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sînt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o var. a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. – Der. leurdeasă, s. f. (pădure); leurdar, s. m. (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda. Vezi definitia »

BENZEDRÍNĂ s. f. (Farm.) Excitant cerebral care înlătură temporar somnul și foamea; amfetamină. – Din engl. benzedrine. Vezi definitia »

NURÍȚĂ, nurițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iță. Vezi definitia »

clitorítă (clitoríte), s. f. – Prostituată. Cuvînt argotic, de origine necunoscută. Der. de la clitoris propusă de Vasiliu, GS, VII, 110, este puțin probabilă. Vezi definitia »

MANSÁRDĂ s.f. Ultimul etaj al unei case, așezat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. [< fr. mansarde, cf. Mansard, arhitect francez]. Vezi definitia »