Definita cuvantului servitute
SERVITÚTE, servituți, s. f. 1. (În evul mediu) Stare de dependență, de aservire; robie, servitudine. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. – Din lat. servitus, -utis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu servitute
ISTORICITÁTE s. f. caracter istoric. (< fr. historicité) Vezi definitia »
NUMERABILITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi numerabil. [Cf. it. numerabilità]. Vezi definitia »
scrobéte s.n. (reg.) culcuș, făcut de unele animale (iepure, câine etc.). Vezi definitia »
TOTALITÁTE s.f. Cantitate totală. ♦ Total, întreg, ansamblu. [Cf. fr. totalité]. Vezi definitia »
SPUMOZITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este spumos. (< fr. spumosité) Vezi definitia »