ESTÉTICĂ s.f. 1. Știință care studiază legile și categoriile artei, problemele referitoare la esența artei, la raportul dintre artă și realitate, la metodele de creație artistică, la genurile artei etc. 2. Situația, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. [< fr. esthétique, it. estetica, gr. aisthetike]. Vezi definitia »

HEMATOPOIÉZĂ s. f. proces de formare și dezvoltare a celulelor sangvine. (< fr. hématopoïèse) Vezi definitia »

COLONÁDĂ s.f. Șir de coloane care formează un ansamblu arhitectonic. [< fr. colonnade]. Vezi definitia »

PORTTORPÍLĂ s.f. Dispozitiv pe care se montează o torpilă pentru a fi transportată. [< fr. porte-torpille]. Vezi definitia »

BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina). Vezi definitia »