Definita cuvantului sfințitură
SFINȚITÚRĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți1; (concr.) obiect sfințit. – Sfinți1 + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfințitură
AUTOIZOTÉRMĂ s.f. Izotermă (II, 2). (din auto2 + izotermă) Vezi definitia »
CETOGENÉZĂ, cetogeneze, s. f. (Biochim.) Formarea cetonei în organism. – Din fr. cétogenèse. Vezi definitia »
RECIPÍSĂ s. f. înscris oficial, autentic, care confirmă primirea unor acte, telegrame etc. (după fr. récépissé, germ. Rezepisse) Vezi definitia »
miérță, miérțe, s.f. (reg.) unitate de măsură pentru cereale, având cam 215 l (10 banițe). Vezi definitia »
NERVÚRĂ s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafața frunzelor, prin care circulă seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care străbat aripa unor insecte. ◊ bară metalică sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminență pe suprafața unei piese, a unui organ de mașină, care îi mărește rezistența. ◊ grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului. 4. mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 5. (pl.) cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte. (< fr. nervure) Vezi definitia »