PRISTĂVÍRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi. Vezi definitia »

CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru primele clase elementare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetíre s. f.] – V. citi. Vezi definitia »

Andre Tannenberger Vezi definitia »

STUPOÁRE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris. Vezi definitia »

AUTOLINIȘTÍRE s. f. Atitudine pasivă în urma unor succese (reale sau aparente). [Pr.: a-u-] – Auto¹- + liniștire. Vezi definitia »