teácă (-éci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliș, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s. n. (Trans., teacă). Cf. teucă. Vezi definitia »

COTCODĂCEÁLĂ, cotcodăceli, s. f. Strigătul scos de găini (după ce au ouat sau când se sperie). – Cotcodăci + suf. -eală. Vezi definitia »

SARCOMATÓZĂ, sarcomatoze, s. f. (Med.) Afecțiune caracterizată prin apariția de sarcoame multiple. – Din fr. sarcomatose. Vezi definitia »

VACCÍNĂ s.f. Boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. [< fr. vaccine]. Vezi definitia »

DELITESCÉNȚĂ, delitescențe, s. f. Dispariție subită a unei tumori sau a unei inflamații. – Din fr. délitescence. Vezi definitia »