SOLUNÁR, -Ă, solunari, -e, adj. Care se referă simultan la Soare și la Lună. ◊ Ore solunare = ore favorabile pescuitului stabilite în funcție de poziția simultană a Soarelui și a Lunii. – Din fr. solunaire. Vezi definitia »

ȘTERGÁR, ștergare, s. n. 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop sau ca podoabă în casele țărănești; ștergătoare (2), ștergură. 2. Maramă. – Șterge + suf. -ar. Vezi definitia »

CĂLIFÁR, călifari, s. m. 1. Numele a două specii de păsări migratoare acvatice, asemănătoare cu rațele și cu gâștele: una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealaltă cu pene roșii-ruginii (Tadorna ferruginea). 2. Specie de porumbel domestic. – Din bg. kalefar. Vezi definitia »

mojár (mojáre), s. n. – Piuliță, vas pentru mărunțit. – Var. mo(a)jer. Mag. mozsar, din germ. Mörser (Cihac, II, 516; Candrea; Gáldi, Dict., 146); în Trans. Vezi definitia »

PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. Vezi definitia »