GARNITÚRĂ s. f. 1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet. ◊ totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ echipă (completă). ♦ ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture) Vezi definitia »

PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Reg.) Oaie. – Lat. pecuina. Vezi definitia »

a o lua la labă expr. (obs.) a se masturba. Vezi definitia »

plutínă, plutíne, s.f. (reg.) femeie leneșă. Vezi definitia »

CORELOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a corelației dintre valorile variabile ale unui fenomen. (< fr. corrélogramme) Vezi definitia »