STUCOMÁRMURĂ s. f. Material ce imită marmura, folosit în lucrări de finisaj interior și care se fabrică stingând ipsosul cu o soluție de clei de tâmplărie, în care s-a încorporat un colorant; stuc de clei. Vezi definitia »

SINAGÓGĂ s.f. 1. Casă de rugăciune, templu mozaic. 2. Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge – reuniune]. Vezi definitia »

SITÚLĂ s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat. situla]. Vezi definitia »

BARONARCÓZĂ s.f. (Med.) Anestezie generală obținută prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferică. [< fr. baronarcose, cf. gr. baros – greutate, narke – toropeală]. Vezi definitia »

ACADEMIA PLATONICĂ, școală filozofică întemeiată de Platon (c. 387 î. Hr.) la Atena. În grădina lui Academos. După moartea lui Platon, doctrina școlii s-a schimbat în mai multe rînduri. În 129 î. Hr. s-a transformat într-o școală eclectică, iar în 529 a fost definitiv închisă, acest fapt marcînd formal sfîrșitul istoriei filozofiei antice. Vezi definitia »