CONTRATORPILÓR, contratorpiloare, s. n. (Ieșit din uz) Navă de război rapidă, care urmărește și distruge torpiloarele; distrugător. – Din fr. contre-torpilleur. Vezi definitia »

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor. Vezi definitia »

ECLOZIONATÓR s.n. Compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din găoace. [Pron. -zi-o-. / < fr. éclosionateur]. Vezi definitia »

PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire. Vezi definitia »

SECTÓR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Porțiune dintr-un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vârf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de mașină în formă de cerc, de roată (dințată). 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață. ♦ Zonă de acțiune a unei unități militare. ♦ Subîmpărțire administrativă în cadrul unui oraș mai mare. 3. Domeniu sau ramură de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris. Vezi definitia »