MAJORÁT s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat) Vezi definitia »

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza. Vezi definitia »

TRACTÁT², -Ă, tractați, -te, adj. Care se deplasează prin tractare. – V. tracta². Vezi definitia »

MICRÁT s. n. copie fotografică a unui text care nu depășește 3, 5 mm. (< germ. Mikrat) Vezi definitia »

TREFLÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre planul unei biserici) Cu trei abside divergente, racordate între ele. [Cf. fr. treflé]. Vezi definitia »