HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste. Vezi definitia »

PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s.m.și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. Vezi definitia »

ECONOMÍST, -Ă, economiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu studierea și analiza proceselor și fenomenelor economice; specialist în științele economice. 2. Adept al economismului. – Din fr. économiste, (2) din rus. ekonomist. Vezi definitia »

FARMACÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în farmacie. [< farmacie + -ist, cf. it. farmacista]. Vezi definitia »

FAMILÍST, -Ă s. m. f. persoană căsătorită, care și-a întemeiat o familie. (< familie + -ist) Vezi definitia »