TRIBUNÁL, tribunale, s. n. 1. Instanță judecătorească (cu atribuții determinate). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanță intermediară între judecătorie și curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ. 2. Local în care funcționează tribunalul (1). 3. Complet care judecă o cauză, un proces la un tribunal (1). – Din fr., lat. tribunal. Vezi definitia »

UNCIÁL, -Ă I. adj. (despre scrieri) cu unciale. II. s. f. literă majusculă în inscripții, la titlurile cărților etc., din literele romane capitale, corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite. (< lat. uncialis, fr. oncial) Vezi definitia »

COTIDÁL, -Ă adj. Linie cotidală = curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor în care mareele au loc la aceeași oră. [< fr. cotidal]. Vezi definitia »

SENATORIÁL, -Ă, senatoriali, -e, adj. Care ține de senat sau de senatori, privitor la senat sau la senatori. [Pr.: -ri-al] – Din fr. sénatorial. Vezi definitia »

STRUCTURÁL, -Ă adj. referitor la structură, care formează o structură. (< fr. structural) Vezi definitia »