MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater. Vezi definitia »

tata Vezi definitia »

GRAVITÁ vb. I. intr. A tinde către un punct în virtutea legii gravitației. ♦ (Despre aștri) A se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta. ♦ (Fig.) A tinde (spre). [< fr. graviter, cf. it., lat.t. gravitare]. Vezi definitia »

MANDATÁ vb. tr. 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< fr. mandater) Vezi definitia »

varianta a cuvantului servus Vezi definitia »