Definita cuvantului canon
CANÓN, canoane, s. n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din sl. kanonŭ, fr. canon, germ. Kanon.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu canon
RADIOMICROFÓN s.n. Emițător radioelectric portabil de dimensiuni mici. [Cf. fr. radio-microphone]. Vezi definitia »
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau trei picioare. – Din fr. guéridon. Vezi definitia »
PATRÓN s.n. 1. Cartuș. 2. (Rar) Tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o țesătură. 3. Bușon (2). [< fr. patron]. Vezi definitia »
GALIÓN1 s.n. 1. Navă spaniolă cu vele, care transporta în Spania, la sfârșitul evului mediu, produsele minelor de aur și de argint din America (Mexic și Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul. ♦ Ornamentație care se montează uneori la prora navelor cu pânze. [Pron. -li-on. / < fr. galion]. Vezi definitia »
NEFRÓN, nefroane, s. n. (Med.) Unitate morfologică și funcțională a rinichiului. – Din fr. néphron. Vezi definitia »