ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

REPROBAȚIÚNE s. f. reprobare. (< fr. ráprobation, lat. reprobatio) Vezi definitia »

*afectiune progresiva, care apare mai frecvent la adolescenti si la adultii tineri; corneea se subtiaza si isi schimba forma; poate lua forma unui ochi Vezi definitia »

PSEUDOINSTRUCȚIÚNE s. f. (inform.) instrucțiune destinată a furniza informații referitoare la rezervarea unor zone de memorie și a le inițializa cu valori specifice. (< fr., engl. pseudo-instruction) Vezi definitia »

RETROVERSIÚNE¹, retroversiuni, s. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din limba natală într-o limbă străină. [Pr.: -si-u-] – Din germ. Retroversion. Vezi definitia »